Jean-Pierre Adams, un favorit al lui Pişti, selecţionerul român al "cocoşilor" între 1973 şi 1975, a căzut într-un somn profund în 1982 după o operaţie banală la genunchi. De 30 de ani, fundaşul de fier din "garda neagră" a Franţei vegetează. Deschide ochii şi îi închide. Atît poate! Anestezistul l-a adormit definitiv! Povestea a fost scrisă recent în L'Equipe.
Aproape o jumătate de viaţă petrecută în pat. Nu poate mişca mîinile, nu poate mişca picioarele, nu poate mişca nici capul. Nu poate gîndi. Nu poate vedea. Nu poate să facă nimic. Doar, din timp în timp, se aud cîteva sunete neinteligibile. Soţia sa, Bernadette, care nu l-a părăsit nici o clipă, hrănindu-l ca pe un bebeluş, ştie totuşi cînd se "trezeşte" şi cînd "doarme". Ochii se deschid şi rămîn ficşi. Apoi, se închid. Atît.
Aşa "trăieşte" de 30 de ani Jean-Pierre Adams. Cîndva, era printre jucătorii preferaţi ai lui Ştefan Kovacs, în echipa Franţei. Acum, este doar o amintire. O amintire care încă respiră. Şi care a împlinit 64 de ani pe 10 martie.
"Ei sînt garda mea neagră"
7 septembrie 1974. Franţa cîştigă în faţa Poloniei cu 2-0, doi jucători remarcîndu-se în mod special: Jean-Pierre Adams şi Marius Tresor. Ei sînt fundaşii centrali ai albaştrilor. Unul născut la Dakar, Senegal, celălalt în Guadelupa. Se potrivesc perfect, se completează, formează duetul de culoare de care nimeni nu trece.
După acel meci, Ştefan Kovacs, selecţionerul "cocoşilor", i-a adunat pe jurnalişti şi le-a spus: "I-aţi văzut pe Adams şi pe Tresor cum au jucat? Extraordinar! Ei sînt garda mea neagră. Îi iubesc". Şi aşa au rămas în istoria fotbalului francez. Cei doi sînt cunoscuţi, împreună, drept "garda neagră" a lui Ştefan Kovacs.
Ziua în care anestezicul l-a adormit pe viaţă
17 martie 1982. Jean-Pierre se apropia de finalul carierei. Era antrenor-jucător la Chalon-sur
