Suntem în anul 2023,5.
Cât vezi cu ochii - deşert. Soarele la asfinţit aruncă asupra priveliştii o lumină tulburătoare, de Pulitzer pentru fotografie, cu irizări de cupru încins.
Dindărătul unor dune de pet-uri, apar doi petuini. Al1-Viorel şi Al2-Crin. Sunt ultimii supravieţuitori ai unui experiment reuşit: RMGC. Nu-şi vorbesc. Între ei, face naveta un peştişor de aur, care ţine morţiş să le împlinească trei dorinţe.
Al2-Crin arată ca Lawrence al Arabiei, dacă ar mai fi trăit. Al1-Ponta aduce mult cu propria-i cămilă. Se vede că umblă de luni întregi, dar sindromul deşertului îi face să se învârtă în cerc.
Peştişorul de Aur de Roşia Montană are un carneţel în care e gata să noteze. Ar fi per total şase dorinţe, iar Peştişorul e foarte scupulos, nu vrea să le încurce.
Totul începuse bine, în urmă cu 10 ani. Eram o ţară de rentieri. Îi chemaserăm pe pricepuţii de aiurea să ne exploateze aurul, să ne scoată gazele din şist, iar noi stăteam la grătare, închiriam bone pakistaneze, cununam şi botezam. Până într-o bună zi, când a fost scoasă ultima uncie de aur, când ultimul damf de gaze s-a risipit şi pricepuţii au dispărut fără urmă.Cianuraţi şi fracturaţi hidraulic, am pierit pe rând, îngropaţi, cu ultima bere, sub un pustiu de nisip şi piatră. Am zis mersi că am fost fericiţi până în ultima clipă.
Cei doi petuini osteniţi îşi pregătesc culcuşuri separate. S-a lăsat frigul şi s-a întunecat brusc. Doar solzii strălucitori ai Peştişorului de Aur licăresc, plimbându-se de la unul la celălalt.
- Al2-Crin, spune-mi odată cele trei dorinţe, fiindcă vreau să ţi le îndeplinesc.
- Ce interes ai să-mi împlineşti trei dorinţe? Şi de ce doar trei?
- Fiindcă sunt Peştişorul de Aur. Cu asta mă ocup.
- Bine, notează. Unu: să fiu preşedintele României.
Peştisorul de Aur notează în carneţel: ”Care România?”
-
