De la Arhitectură şi Filologie, a ajuns, fără să-şi fi dorit, la actorie. Pentru Irina Petrescu, şansa şi întâmplarea au avut un rol major în devenirea ei. Duminică, 19 iunie, actriţa împlineşte 70 de ani. Dintre sutele de roluri pe care le-a interpretat nu preferă unul anume, ci pe cel al propriei vieţi.
„Adevărul": V-am cerut să veniţi la interviu cu un obiect care semnifică ceva special. Aţi adus un tablou. Care este povestea lui?
Irina Petrescu: În acest mic tablou este casa bunicilor mei paterni, o casă gen culă musceleană cu etaj, care este în Rădeşti - Muscel, la jumătatea distanţei dintre Piteşti şi Câmpulung Muscel. Aceea este casa copilăriei mele fericite. În acest sat, Rădeşti, prin anii '50, a filmat Jean Georgescu primul lui film după „catastrofa" de la 23 august. Este un film-reţetă stalinist, despre colectivizarea agriculturii, cu personaje precum boierul cel rău care unelteşte şi cu ţăranul cel tânăr şi frumos. Nu ştiu cine a scris scenariul. Acest film s-a filmat la Rădeşti. Casa noastră a fost aleasă să fie casa boierului, iar boierul era Liviu Ciulei.
Irina Petrescu, o mare doamnă a teatrului românesc, la ceas aniversar Fotografii: Marian Iliescu
Această „coincidenţă" o fi fost parte a unui plan divin? Mai târziu aţi ajuns actriţă şi aţi avut o relaţie specială cu Liviu Ciulei...
Cred că a fost doar o coincidenţă. Am putea suspecta de acest lucru cel mult un spiriduş. Dumnezeu se ocupă de lucruri mult mai serioase!
Mi-aţi spus la telefon că nu aveţi e-mail. În ce relaţie sunteţi cu tehnologia?
Eu sunt pe trotuarul acesta, digitalul este pe trotuarul de vizavi. Trecem unul pe lângă altul, dar nu ne salutăm. Folosesc un amărât de telefon, nu am internet. Am colegi care „zboară" pe net. Victor Rebengiuc are cont pe Facebook, are fani, vorbeşte pe Skype. Pe mine, tehnologia mă umileşte, î