Nu s-ar putea spune că volumele despre Avangardă ar fi insuficiente numeric, la noi şi aiurea. Dimpotrivă, avem de-a face cu o adevărată inflaţie în materie, care ne îndreptăţeşte să credem că, mai ales în ultimele decenii, Avangarda istorică a devenit vedeta nr. 1 a artei moderne. Cu toate acestea, rămâne întotdeauna ceva interesant de adăugat, rămân mereu noi perspective de accesat în imensa reţea internaţională a fenomenului.
Printre apariţiile editoriale care interesează în cel mai înalt grad avangarda românească şi care ar merita urgent traduse în limba română se numără alături de volumul Krisztinei Passuth despre avangardele central-est-europene sau de cel al lui Tom Sandqvist despre rădăcinile Dada şi recent apărutul op critificţionalizat al scritorului şi eseistului Andrei Codrescu, compatriotul nostru de peste ocean. Scris de un insider al neoavangardei americane, post-beat, şi apărut anul acesta la Princeton University Press, The Posthuman DADA Guide. Tzara & Lenin play Chess împrumută forma dadaistă a dicţionarului ludic pentru a aborda relaxat, dar substanţial cele mai variate ramificaţii şi implicaţii ale mişcării, pe înţelesul epocii postumane căreia, zice-se, prezentul nostru i-ar aparţine. An impracticable handbook for practical living in our posthuman world: prin urmare, un ghid self help în stilul de viaţă Dada cea mai reuşită şi mai inteligentă farsă artistică a secolului trecut, după unii autori cu abolirea de rigoare, tipic avangardistă, a distanţei dintre artă şi viaţă. E însă mult mai mult decât atât.
Pasionat din adolescenţă de poezia lui Tzara şi Blaga, nevoit să se expatrieze din România în plină epocă flower-power, autorul explorează printr-o detectivistică asociativă de-a dreptul entuziasmantă relaţiile complicate dintre Dada şi istoria politică (mergând până la comunismul postbelic şi chiar până la pos
