S-a mai stins o stea. Lumea teatrului este de ieri mai săracă. Şi mult mai tristă. Jean Constantin a părăsit scena vieţii. A murit acasă, la Constanţa, în apartamentul în care locuia de zeci de ani. De găsit, l-au găsit vecinii, speriaţi că nu le-a mai deschis uşa cu o seară înainte.

Maestrul Jean Constantin ducea o viaţă simplă. Trăia în lumea reală şi avea priteni foarte mulţi printre oamenii simpli. Viaţa lui era strâns legată de mare. Un fel de a doua scenă. Nu se putea rupe de această legătură pe care destinul i-a dăruit-o. Avea o relaţie de ani de zile cu pescarii din Portul Tomis.

Adesea era văzut sub pasarela dărăpănată care coboară din Piaţa Ovidiu în Portul Tomis la barăcile pescarilor. Stăteau la masă, mai beau un şpriţ. Pescarii îşi pregăteau sculele, bărcile şi între două pensule de vopsea date pe bordaj sporovăiau cu maestrul.

Capturile erau comentate de cel care l-a interpretat pe marinarul bucătar, Ismail din serialul "Toate pânzele sus". Această legătură părea stranie. Pescarii din Portul Tomis sunt oameni nevoiaşi care trăiesc din ce oferă marea. Pentru turiştii care ajungeau în Portul Tomis, prezenţa maestrului Jean printre năvoade şi bărci părea probabil o scenă în care maestrul interpreta rolul unui rege pescar.

Nu ştim dacă şi-a dorit să ajungă pescar, dar sigur oamenii mării erau legătura sa cu marea. Anul acesta strânsese această legătură. În urmă cu vreo două luni îşi cumpărase o barcă. Nu una de lux. O barcă simplă. Le spunea pescarilor să-l ajute să o pregătească pentru a o lansa la apă şi le povestea cum o să-i plimbe pe Stela şi pe Arşinel cu ea. Miercuri, prietenii lui pescari l-au aşteptat cu o "pană" de calcan prăjit. Peştele s-a răcit, pentru că maestrul întârzia. Totuşi, prietenii maestrului i-au păstrat porţia din peştele său preferat. S-au întristat când au auzit că acesta va întârzia