Toată vara anului trecut, în  presa românească s-a dezbătut tema apariției unui nou partid, deschis clasei de mijloc și tuturor celor dezamăgiți de vechii parteneri ai Alianței DA. Mulți au fost sceptici. S-au etalat argumente negative, plecând de la fatalismul românilor și până la calculele de ordin financiar.

Și totuși, ceva neașteptat s-a petrecut. Un manifest redactat de Mihail Neamțu, (Crez Politic: pentru o Nouă Republică), a stârnit la finalul lunii septembrie suficientă emoție încât mii de oameni au aderat la o platformă online. Din Internet, s-a trecut apoi la organizarea de filiale pe teren. Cine a cerut acest lucru? Cetățenii și nimeni altcineva. Am asistat eu însumi la câteva întâlniri în care săli pline cereau, în proporție de 90%, nașterea unei alte formațiuni, fără rădăcini în fosta Securitate, PCR sau FSN.

Pe lângă structura orizontală a filialelor, există apoi pilonii doctrinari și documentele programatice pe care orice partid trebuie să le lanseze. În doar trei luni, specialiști remarcabili și de anvergură (mulți cu studii în străinătate), s-au apucat de lucru. Nu poți cere ca Noua Republică să producă ceea ce alte think-tanks n-au generat de ani buni. Au existat însă poziționări inteligente și bine argumentate pe Sănătate, IT & Comunicare, Economie și Fiscalitate, Democrație locală, etc.

Mihail Neamțu a declarat în numeroase rânduri că Noua Republică se pregătește nu doar pentru alegerile din 2012 ci și pentru 2014 sau 2016. Cine știe dificultatea lucrului cu oamenii într-o țară marcată de suspiciune și invidie, nu poate să spere că organizarea unui partid se va face peste noapte. Mai cu seamă că Noua Republică insistă să clameze două criterii fundamentale: competență profesională și integritate.

Când politica românească e invadată de impostori și șantajiști, selecția cadrelor trebuie să fie dificilă, la fel ca și autodefin