Ati citit, deja, probabil despre episodul anularii dezbaterii televizate cu candidatii la postul de presedinte. Dinspre candidati si sustinatorii lor curg acuzele de tipul cine-fuge-de-cine-si-de-ce, din alte surse aflam usor-usor modul in care s-a ajuns la anularea dezbaterii, motivul il putem intui.
La suprafata, punctul de conflict a fost formula de desfasurare a emisiunii, numarul de candidati care ar trebui sa participe. Cum nu s-a ajuns, in final, la o intelegere un numar de candidati au decis sa se retraga, drept care televiziunile au suspendat dezbaterea cu totul.
Bon, e clar ca in ce-i priveste pe candidati, acestia decid in functie de interesul lor partizan. In cealalta parte, insa, stau televiziunile, dintre care una e platita de public pentru a-i respecta interesul. Haide sa vedem atunci cum ar fi normal sa fie organizate aceste dezbateri, din punctul de vedere al numarului de participanti.
Primul raspuns este ca ar trebui invitati toti cei doisprezece candidati intr-o emisiune. In principiu, nu exista niciun motiv pentru care televiziunea publica sa nu trateze in mod egal toti cei care si-au depus in mod legal candidatura, si participa oficial la aceasta runda de alegeri. Nu e un argument sa fie separati dupa ce calitate au acum, daca sunt sau nu demnitari, de vreme ce procesul electoral e menit sa-i aleaga in cea mai inalta demnitate in stat. Nu e un argument sa fie separati dupa scorul probabil, conform sondajelor: rolul televiziunii este sa informeze, rolul publicului este sa stabileasca o ierarhie si in final sa aleaga. Avem un prim raspuns care pare si cel definitiv: toti candidatii trebuie sa participe la emisiunile de dezbatere. Teoretic este cea mai buna, nu, e singura optiune acceptabila.
…Practic, in schimb, o astfel de tentativa ar esua lamentabil. Proiectul unui dialog intre 12 oameni, care mai sunt si aflati