Cu comisioane mari de retragere de numerar şi dobânzi mici, clienţii care fac economii în valută ajung să nu mai scoată de la bancă nici măcar banii depuşi. Creşterea încasărilor din operaţiunile curente a fost principalul obiectiv al bancherilor în ultimii doi ani, în condiţiile în care prăbuşirea vânzărilor de credite i-a forţat să caute surse alternative de venit.
Astfel s-a ajuns în situaţia în care un client care constituie un depozit în valută pe trei luni - una dintre scadenţele preferate - să retragă mai puţini bani decât au depus dacă merg la ghişeul băncii în oricare altă zi decât cea de scadenţă. Multe bănci nu percep comision de retragere în ziua în care depozitul ajunge la maturitate.
"Există o practică foarte variată în ceea ce priveşte comisioanele de retragere. Acum cinci-şase ani existau foarte puţine comisioane, dar paleta s-a diversificat foarte mult în ultima perioadă. Băncile încearcă astfel să-şi mărească baza de venituri deoarece câştigurile din marja de dobândă s-au îngustat şi şi-au dat seama că nu se pot baza pe o singură sursă de venit", comentează analistul financiar Aurelian Dochia.
Comisioanele percepute de bănci la retragerile de numerar în valută variază între 0,3% şi 0,75% din suma retrasă, fiind stabilite praguri minime care pornesc de la 1 euro (BRD, Alpha, Bancpost sau RBS) şi pot ajunge până la 5 euro (la ING Bank). De exemplu, la un depozit de 400 de euro pe trei luni, la o rată a dobânzii de 3% pe an, câştigul brut al clientului este de 3 euro, sumă din care se reţine un impozit de 16%, adică 0,5 euro.
Dacă depozitul nu este lichidat în ziua scadenţei, clientul poate ajunge să plătească şi un comision de retragere de până la cinci euro, ceea ce înseamnă că într-un final va încasa numai 397,5 euro. Dacă adăugăm şi impactul inflaţiei, pierderea este chiar mai mare, iar la acestea se pot adăuga şi fluctuaţ
