...Continuind sa fredoneze aceeasi arie, cu gindul la Max si Marx, pictorul Val urca gifiind sprinten scara ce ducea spre atelierul lui. Inauntru il astepta modelul: o usa regala, batuta-n tinte si impodobita cu strigate si sini. A murit (pentru a doua oara) ciinele Max. De data aceasta, de-adevaratelea. Prima moarte a fost o simpla farsa literara. O capcana intinsa cu abilitate de pictorul Val Gheorghiu, in care am cazut atit eu, cit si regretatatul Val Condurache. Max si-a depasit, intr-un fel, conditia de ciine. Hranindu-l cu tot felul de bunataturi, pictorul Val a reusit sa-i prelungeasca viata pina la 30 de ani omenesti. Calculti in lustri ciinesti, Max pare sa fi trait 210 ani. O virsta matusalemica, pentru un ciine. Max s-a stins din viata intr-o zi geroasa, dupa ce in prealabil a facut un efort "supraomenesc" de a ajunge pina la usa pictorului. Fiind orb, surd si aproape mut, ciinele Max se orienta in spatiu dupa miros... Ajuns la usa pictorului, Max a incercat sa patrunda cu tot dinadinsul inauntru... Vroia, probabil, sa contemple cu ochii lui orbi sau poate sa miroasa urletele cu care pictorul Val, intr-un moment de inspiratie, isi impodobise tablourile. Amusinind aerul, ciinele a scheunat prelung. Urletele se aflau la locul lor. Fiecare, incadrat intr-o rama aurie. In mijlocul incaperii, pe un taburet inalt, trona artistul, inconjurat de propriile sale strigate, ca de o aura. Ciinele a incercat sa scheaune, dar gitlejul lui batrin nu lasa sunetele sa razbata in afara. Toate se prabuseau inlauntrul lui, rasunind ca intr-o catedrala goala. Ciinele Max ar fi dorit sa-i lase pictorului in dar ultimul sau urlet. Dar n-a fost sa fie. Vazind ca incercarea sa e sortita esecului, ciinele a coborit incet treptele, a traversat soseaua Pacurari, s-a strecurat in cusca si a murit, cu ochii cascati la luna plina. Venind sa-si ia masina din garaj, pictorul l-a gasit rece