Nimeni nu mai pomenea de consemnul convenit: Primăvara cade joi! Unii spun că respectivul consemn era: Foaie verde baraboi/ Primăvara cade joi/ Hai leliţo-n păpuşoi/ Aoleu, ce tărăboi/ Dai în unul pică doi.

Făt-frumos Revoluţionarul cel colţos de la Bahluiul de jos nu a fost făcut chiar de Mama lui, Secretara Partidului. Dar, desigur, nu poate fi vorba de vreo imaculată concepţiune. Făt-frumos Revoluţionarul a fost germinat spontaneu de mămica lui din focul revoluţiei agrare, la fel cum, mai târziu, a fost iarăşi emanat din abundenţa idealurilor neîntinate ale Împăratului Roş. Aceasta a fost demult, dar nu chiar aşa de demult, pe vremea când Împăratul Roş şi ceata lui, şleahta Partidului, au pus mâna pe putere şi toţi au crezut, se ştie, că vor ridica o Împărăţie nouă, alta decât cea roşie.

Împăratul Roş, zâmbăreţ şi hârşit, având învăţătură de la Răsărit s-a gândit ş-a catadixit că idealul pomenit trebuie văcsuit, ca să pară primenit (căci noua împărăţie prea era roşie şi sângerie). De aceea Împăratul Roş a emanat o oaste de feţi frumoşi revoluţionari: în număr de mie şi plătiţi cu scumpie de la împărăţie. Aceştia erau feţi-logofeţi, isteţi şi descurcăreţi, revoluţionari făcuţi cu hurta şi scoşi din burtă, că bine a zis cine a zis: puţini fost-am, mulţi rămas-am.

Făt-frumos Revoluţionarul călare, dar mai mult pe jos, nu a fost dintotdeauna aşa. Lucra mai înainte cu sudoarea frunţii şi crâşcând dinţii la o Covălie cu muncitori o mie. Era acolo şef la B.O.B. ori cine mai ştie ce, dracu' să-l cheptene. Ş-ar fi rămas la Covălie pe vecie, de n-ar fi venit revoluţia rozalie şi iliescie. Şi fiind el şmecher şi isteţ, dar mai mult înfigăreţ, a ticluit o revoluţie de bonton, cu el în rol de Miţa Baston. Şi Făt-frumos Revoluţionarul mincinos a început să înşiruie vrute şi nevrute într-o carte. Şi spune acolo cum aştepta în Piaţă semnalul (de la cine aştept