Dosarul Gazeta arunca in dezbatere publica o chestiune mai delicata ca mersul pe sirma. Libertatea de exprimare si dreptul publicului de a fi informat intra in coliziune cu dreptul la viata privata, prezumtia de nevinovatie si dreptul la un proces echitabil.
Unde suntem acum? Intr-un Cluj in pragul isteriei, intr-o tara devenita un imens Tribunal al Poporului. Daca numele lui Emil Boc “apare” in dosarul Gazeta, atunci musai are el o vina. Daca mai si vorbeste cu Liviu Man (aproape executat in piata publica), atunci primarul Boc este complicele lui. Aberant! Grotesc! Ridicol!
Sub titlul “triunghi penal la Cluj”, presedintele Consiliului Judetean, Marius Nicoara, apare ca un individ suspect, cu ochelari de soare in dosul carora se ascunde un potential infractor. Nicoara anunta ca s-ar autosupenda pe parcursul procesului Gazeta daca ar face si alti politicieni la fel.
Fratilor, am luat-o cu totii razna. Pina una alta, Nicoara este parte vatamata iar Boc a fost citat ca martor. Tribunalul Poporului, in prezidiul caruia s-au catarat, din pacate, colegi de breasla, analisti si politicieni, a dat insa primele verdicte: Suspecti! Complici! Vinovati!
Si totusi, cum am ajuns aici? Simplu. Avind acces nelimitat la mijloacele de proba din dosarul Gazeta. Toate declaratiile de martor, stenogramele dupa interceptarile telefonice sint publice. Le poate vedea oricine. Si din dosarul Zambaccian, si din dosarul Bivolaru, si din Petromidia sau din “spionaj si tradare” s-au scurs in presa zeci de note SRI, declaratii de martor etc.
In baza lor, opinia publica a stabilit vinovatii. In Rominia isterica de azi, odata ce numele tau “apare” intr-un dosar penal, esti condamnat. O hirtiuta, un biletel si s-a sfirsit. Esti terminat. Daca “apari”, esti mort.
Solutia ar fi limitarea accesului la mijloacele de proba dintr-o dos