Vineri, 11 decembrie 2009, a avut loc la Centrul Naţional al Dansului, Bucureşti, vernisajul unei interesante expoziţii, intitulate …de porc. Artiştii reuniţi cu această ocazie, în ordinea în care au fost trecuţi pe afiş, sînt: Ion Bârlădeanu, Ion Grigorescu, Iosif Kiraly, Teodor Graur, Marian Zidaru, Matei Bejenaru, Victor Man, Ovidiu Feneş, Dumitru Gorzo, Mircea Suciu, Dan Perjovschi, Vlad Nancă, Suzana Dan şi Tara (von Neudorf). Despre cei mai mulţi dintre aceştia Observator cultural a scris pe parcursul anului care se încheie în curînd. După cum afirmă organizatorii, a fost vorba despre un vernisaj „de post“, unde s-a lansat şi un produs tipografic, în mod paradoxal, „de porc“, de calitate superioară, în tiraj limitat, ştampilat, numerotat şi semnat, după dorinţă, de artiştii prezenţi. Expoziţia va fi deschisă în Capitală pînă în ianuarie 2010, ulterior fiind itinerată la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, partenerul acestui eveniment, alături de Art Act şi InterArte din Cluj-Napoca. Erwin Kessler, curatorul expoziţiei, a pornit în discursul de susţinere al celor întîmplate de la faptul că povestea porcului în arta romånească recentă, o poveste de şuncă şi spată, de lipsă, dorinţă şi violenţă, este una dintre cele mai săţioase, palpitante şi semnificative istorii vizuale ale timpului nostru. „De la Mioriţa la Bisisica şi de la Nicolae Grigorescu la Ion Theodorescu-Sion, oile erau cîndva animalul-fetiş, totemul naţional. Însă în epoca de aur socialistă, în tranziţia postcomunistă şi în consumismul actual, porcul a luat partea leului. Porcul este semnul lipsei în arta anilor ’70-’80. Porcul devine semnul plinului în arta de după 1989. Uneori chiar semnul prea-plinului, al insuportabilului. De la porcul mitic de Crăciun la mititeii miticilor la iarbă-verde şi de la aceştia la cotletul preambalat igienic, din vitrinele frigorifice ale supermarketurilor (unde nu