Am intrat, care va să zică, în 2012, anul ăla cu profeţiile. În primul rând, cea mayaşă. Calendarul mayaş, ni se spune, se opreşte la 21 decembrie, adică 21.12.12. Aţi văzut cum arată calendarul? E un disc de piatră, cu suprafaţa fatalmente limitată. Pe el, mayaşii au pus şi ei cât le-a intrat. Oricum, 2012 e rezultatul unor calcule contemporane - aşa cum alte calcule dădeau ca sigur sfârşitul lumii în anul 1000, apoi în 2000 -, căci civilizaţia maya s-a dezvoltat şi a pierit înainte ca primul european să calce în America, aducând cu sine numărătoarea anilor plecând de la Naşterea Mântuitorului. În fine, să mai amintim în treacăt că strămoşul nostru Dionisie Exiguul a calculat greşit începutul erei creştine, "amânându-l" cu patru-cinci ani. Ceea ce înseamnă că 2012 ani de la Întruparea lui Dumnezeu au trecut prin 2007-2008...

De aceleaşi probleme se izbesc profeţiile aztece, chineze şi hinduse care - se spune - arată cu degetul tot spre 2012. Puteţi să le uitaţi liniştiţi pe toate, mai ales că, în concepţia maya cel puţin, momentul-cheie nu înseamnă extincţia rasei umane, necum dispariţia planetei, ci pur şi simplu finalul unui ciclu şi începutul altuia - mai exact al unei existenţe superioare. Deci "sfârşitul lumii" e de bine!

Ce ne facem însă cu anticipările pe baze ştiinţifice? Ar fi mai întâi inversarea polilor magnetici ai Pământului. Cică se petrece o dată la 500 de milioane de ani, şi ar cam fi venit timpul. Aşa zic unii care au fost pe-acolo cu jumătate de miliard de ani în urmă şi şi-au pus faza pe "memento" în telefon. Cu precizarea că, la atare durată de timp, o aproximare de 0,1% ar însemna plus-minus 500.000 de ani. Cred că putem risca... Oricum, n-are nimeni habar ce-ar însemna fenomenul. Probabil că s-ar schimba raporturile politice Nord-Sud, nu?

Suntem în plină zonă a "cercetătorilor britanici". Toată lumea vorbeşte despre cele de