Acum 30 de ani viata, scoala, societatea aratau altfel. Erau monotone, dar poate un pic mai serioase, mai clare. Mi-am trait adolescenta intr-o asemenea perioada si am iesit din rutina aceea nu pentru ca asa am vrut, ci pentru ca lumea in care traim s-a schimbat. Am invatat, am respectat reguli, m-am supus unor canoane care astazi poate nu mai au nicio valoare. Astazi suntem pe repede inainte. Intr-un sigur cuvant pot sa ii spun evolutie. Practica pe care am facut-o in facultate, faptul ca stiu unde si cum sa caut o informatie au dat nastere unui nou eu, perfect ancorat in cotidian.
Am un pusti care merge la scoala. Trebuie sa recunosc faptul ca din multitudinea de oferte educationale am ales pentru el un model de afara, o scoala unde profesorul nu este "omul de la catedra", ci un om care a castigat increderea copiilor prin comportament si devotament si care este un model de urmat. Copilul meu este la varsta la care asimileaza. Ma gandesc la faptul ca peste 10 - 15 ani munca pe care o fac eu astazi o va face un program special creat pe internet sau o aplicatie. Cred ca trebuie sa fie pregatit pentru viitor, intrand de mic in contact cu prezentul.
Merg cu el in excursii, ii arat locuri noi, oameni noi, experiente noi. Cred ca doar asa poate sa fie pregatit pentru un viitor care nu stiu cum va arata. Acum 15 - 20 de ani nici macar nu auzisem de meseria de web designer sau programator. Astazi este imposibil sa nu avem cel putin un cunoscut care practica aceste meserii. Evolutia inseamna pasi inainte, pasi care nu stii unde te pot duce.
Lasand la o parte toate aceste lucruri, ma uit la copilul meu si imi dau seama ca este mult mai dezvoltat intelectual decat eram eu la varsta lui. Inca nu stiu cum sa imi explic acest lucru, dar stiu ca trebuie sa tin pasul cu el, sa il incurajez sa descopere, sa testeze, sa incerce, chiar daca stiu ca une
