Curtea Constituţională (CC) a invalidat câteva dintre cele mai interesante propuneri ale preşedintelui, după ce, cu două zile înainte, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) ridicase mingea la fileu prin transmiterea unei scrisori către CC prin care îşi exprima opinia că anumite prevederi din proiect sunt neconstituţionale. Nu se ştie dacă această opinie a fost discutată în plenul CSM şi nici cine şi cum a votat. Este aceasta opinia CSM sau doar a câtorva membri din CSM? Rămâne un mister de ce CSM a decis să se exprime cu privire la problema proprietăţii şi nu s-a limitat la competenţele sale cu privire la sistemul judiciar. Lipsa unui comentariu din partea CSM alimentează suspiciunile privind un troc între CC şi CSM prin care CC păstrează nemodificată componenţa CSM în schimbul unui sprijin din partea CSM pentru poziţia CC în problema proprietăţii.
De la arbitru la jucător
Pentru nejurişti ideea că o propunere de modificare a Constituţiei poate fi declarată neconstituţională este pur şi simplu năstruşnică. Prin definiţie, orice schimbare modifică starea anterioară. Înseamnă asta că schimbarea e neconstituţională? Constituţia permite progresul, cu condiţia ca acesta să nu anuleze elementele care au stat la baza ei în 1991. Iată conţinutul art 152:
„Limitele revizuirii
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.“ @N
