"Ne este scarba, Romanie de rahat!", au scandat, la Budapesta, zeci de mii de unguri, ce protestau impotriva Ungariei de astazi conduse de premierul socialist Ferenc Gyurcsany. Pentru extremistii ungari, insulta suprema pe care o pot adresa propriei tari este s-o numeasca Romania...

Lozincile sunt insotite de confruntari cu fortele de ordine, soldate cu sute de raniti, de incendieri si distrugeri, de ocuparea televiziunii publice si jefuirea ei, de steagul UE smuls de pe cladirile oficiale si calcat in picioare. Imaginile prezentate de mass-media din lumea intreaga seamana izbitor cu Bucurestiul din iunie '90.

Dar ce vedem pe ecrane se petrece in Ungaria anului 2006, tara membra NATO din 1999 si UE din 2004.In Ungaria, o tara considerata deja occidentala, campioana luptei pentru respectarea drepturilor minoritatilor maghiare risipite prin toata Europa centrala.

O tara unde se credea ca democratia a prins radacini sanatoase, ca extremismul, rasismul si xenofobia au fost definitiv repudiate, o tara unde se credea ca economia poate asigura deja clasei mijlocii un nivel de trai decent.

Ei bine, a fost nevoie de un singur soc politic mai puternic pentru ca panza de europenism, incredibil de subtire, sa fie sfasiata si de sub ea sa apara ramasite putrede aflate acolo inca din vremea Ungariei Mari peste care s-au asezat si fascismul si comunismul.

Totul a izbucnit de la o sedinta de partid unde socialistul Gyurcsany a rostit adevarul: "Am mintit zi si noapte, dimineata si seara. Nu avem o optiune fiindca am reusit sa stricam totul (...) In Europa, nici o tara nu a facut prostiile pe care le-am facut noi.

Este evident ca am mintit in ultimii doi ani si ca nu am facut nimic in ultimii patru ani (...) N-as putea mentiona nici macar o singura masura guvernamentala importanta cu care ne-am putea mandri. Era c