Astazi, acum, cind va cititi ziarul la birou sau la cafea, alaturi de cei dragi, s-ar putea ca Ancuta sa nu mai fie. S-ar putea ca boala sa fi fost mai puternica decit fetita de 14 ani si, cu viclenia de care a dat dovada atunci cind i-a patruns in corp, sa-i fure visele, copilaria, viata. Pentru ca Ancuta visa sa ajunga om mare, sa aiba o familie adevarata, copiilor ei sa nu le fie niciodata foame si sa nu traiasca in mizerie. Adica sa nu aiba viata ei. De ieri, de la prinz, fetita de 14 ani nu mai este constienta. Nu stie ca a fost vizitata de colegii de clasa asa cum nu stie ca tocmai ea - care nu suporta ca oamenii sa se certe si sa fie suparati - este cea care ar putea isca un scandal de proportii intre actualii ei "parinti" - Directia pentru Protectia Copilului - si medicul oncolog care o ingrijeste, caruia i se reproseaza ca nu i-a acordat toate sansele pentru a o salva. Avea 8 ani cind i-a murit mama, si 11 ani, cind a fost diagnosticata cu "leucemie acuta limfoblastica", adica cu cancer la nivelul maduvei osoase. Trei ani pe care i-a petrecut alaturi de bunica din partea mamei si de un tata alcoolic, despre care nu-i place sa vorbeasca. Decit cu tata, Ancuta a preferat orfelinatul "Ii placea sa se laude cu mama ei. Spunea ca, acolo, in sat la ei, era considerata cea mai frumoasa femeie. Era mindra ca ii seamana. Despre tatal sau a pomenit o singura data. Mi-a spus ca-i lua alocatia si o dadea pe bautura", povesteste cea mai buna prietena a Ancutei, Anca Chetraru. Acesta a si fost motivul pentru care, in vara trecuta, Ancuta a cerut sa stea la orfelinat. "Spunea ca bunica este saraca, abia au din ce trai. Ea vroia sa mearga la scoala, sa invete. Era foarte suparata ca din cauza bolii a stat mult timp in spital, pierzind astfel doi ani de scoala", mai spune prietena ei. Asa incit fata a fost internata la Centrul de Plasament "I. Holban", iar pentru ca tatal s-