Ministerul Educației a anunțat creşterea duratei învățământului obligatoriu: clasa a 10-a va deveni obligatorie, în licee teoretice sau în şcoli profesionale. România revine la clasa a 10-a obligatorie după 24 de ani de la legea Șora din 1990. În fața umilințelor pe care românii le îndură ca emigranți în Europa, guvernul a dat în sfârşit singurul răspuns posibil: mai multă educație.

Creşterea vârstei de şcolarizare obligatorie este în general un proiect de creştere a productivității forței de muncă. În România , ea va viza în particular copiii din mediul rural, cu precădere cei din familii cu venituri mici, din sate izolate sau din minoritatea roma: ministerul educației promovează de fapt o lege de incluziune socială.

Greul implementării nu va consta în găsirea de cadre didactice sau săli de curs (deja excedentare datorită scăderii natalității) sau în asigurarea transportului (o afacere bănoasă la nivel local pentru mici transportatori care suprataxează). Greul implementării va consta în convingerea părinților şi a elevilor să nu abandoneze şcoala .

Franța a implementat o reformă similară în 1967 , creşterea vârstei minime de şcolarizare de la 14 la 16 ani. Țăranii francezi nu vedeau la momentul respectiv nevoia a doi ani în plus de şcoală. Implementarea a fost asigurată însă conectând ajutoarele sociale de prezența copiilor la şcoală.

În cercetarea mea doctorală arăt cum adolescenții francezi obligați să stea la şcoală până la 16 ani în urma reformei au avut mai târziu în viață salarii mai mari decât cei care au ales să abandoneze şcoala la 14 ani .În România se poate observa azi că fiecare an în plus de şcolarizare creşte şansele de ocupare: rata de ocupare (15-64 de ani) pentru absolvenții de gimnaziu era de doar 41.9% în 2009 conform raportului anual al Ministerului Educației , creştea la 58.4 pentru absolvenții de liceu (inclusiv doar tr