cc"A fost frumos şi cu totul deosebit!", a spus mondena anului, zâmbind cochet şi urându-le românilor ca, în 2011, să le fie mai uşor. Ziariştii care pândiseră, pe întuneric, în faţa cabanei de lux, îi filmaseră prin ferestre pe musafirii Elenei "din toată ţara şi din Republica Moldova", desluşind în siluetele prinse în horă pe cea a preşedintelui Traian Băsescu, invitat de onoare ca şi Roberta Anastase, şefa Camerei, acuzată de Opoziţie că fură voturi. "Toată lumea râde, cântă şi dansează!" este titlul unui vechi film sovietic, care ar fi putut curge pe ecran.

Acest tablou cu VIP-uri politice îndestulate şi vesele contrastează puternic cu măsurile de austeritate impuse de Cabinetul Boc populaţiei. Opulenţa afişată de Elena Udrea sfidează criza economică şi face ca îndemnul la strânsul curelei, adresat de guvernanţi cetăţenilor, să sune ca o bătaie de joc. Şi cât a trecut de când imaginea disperării româneşti a făcut înconjurul lumii? Trei zile se scurseseră doar, de când Adrian Sobaru se aruncase de la balconul Parlamentului sub ochii doamnelor Udrea şi Anastase, atunci "şocate şi întristate" de gest.

Alăturând cele două poze, pe cea a Elenei Udrea, răsfăţată în blănurile ei argintii, şi pe cea a lui Adrian Sobaru, plonjând în gol, obţinem imaginea României de astăzi, o ţară în care contrastele se accentuează până devin dureroase. Avem emblema puterii şi pe cea a neputinţei, emblema mulţumirii şi pe cea a suferinţei, emblema nepăsării şi pe cea a revoltei. Uşurinţa cu care personajele politice trec de la o scenă la alta arată că, în ceea ce-i priveşte, indiferenţa faţă de dramele individuale este literă de lege. Pe bună dreptate, unii comentatori americani, observând lipsa de reacţie a majorităţii parlamentarilor români, se întrebau dacă tentativele de suicid în sala de plen se întâmplă des.

Doamna Udrea întruchipează mai bine decât Emil Boc guve