Doar anul acesta, un număr de 12 bănci care adună aproape 50% din totalul activelor din sistem au beneficiat de infuzii de capital de la acţionarii principali.
BCR, Volksbank, Alpha Bank, CEC sau Banca Transilvania sunt doar cele mai importante nume dintre cele 12 bănci care au beneficiat anul acesta de majorări de capital prin aport de la acţionari. Deşi majoritatea instituţiilor de credit au explicat majorările de capital prin nevoia de extindere, sumele sunt folosite pentru a îmbunătăţi solvabilitatea afectată de scăderea valorii ga¬ranţiilor imobilirare, dar şi de creşterea provizioanelor pentru credite restante. BNR impune băncilor comerciale să asigure în permanenţă un nivel al solvabilităţii de 10%, determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului, ponderate în funcţie de gradul lor de risc de credit.
Stăm prost, după ultimele standarde europene
La ultimul test de stres efectuat asupra a 91 de grupuri bancare de pe continent, Uniunea Europeană a venit cu un element de noutate care, aplicat şi în România, ar plasa băncile locale într-o zonă destul de riscantă. Astfel, în loc să calcuze solvabilitatea după metoda standard (ca raport între capitalurile proprii şi totalul activelor indiferent de natura lor), oficialităţile europene au ales să analizeze starea băncilor după un indicator care ia în calcul doar fondurile proprii de nivelul I, adică lichiditatea accesibilă rapid. Acest indicator, calculat de BNR sub denumirea de „efect de pârghie", este destul de slab în ţara noastră. Din rezultatele testului de stres citat mai sus reiese că, în cel mai dur scenariu, rata medie de solvabilitate a sectorului bancar european ar scădea de la 10,3% pe 31 decembrie 2009 la 9,2% pe 31 decembrie 2011. Spre comparaţie, în România raportul dintre capitalurile de nivelul 1 şi activele totale este d
