Pe "doamna Flori" o cunoscusem acum vreo trei ani. Veneam de la Madrid, cu o cursă low-cost, după o vacanţă scurtă în Spania. Mă plasasem cu scaunul lângă o cucoană de circa 40 de ani, vopsită roşcat, "niţel corpolentă", cu aur destul de mult pe ea. Până să ajungem la destinaţie, îmi povestise toată viaţa ei, de care era destul de mulţumită. Era deosebit de volubilă. Am aflat că are un soţ, domnul Nelu, care lucrează în Spania în construcţii, contra 8 euro pe oră. Ea stătea în România cu cei doi copii adolescenţi, pe care-i creştea din scurt şi avea un fel de magazin sătesc într-o zonă apropiată de Bucureşti.

REVEDEREA

Ajunşi la Băneasa, am ajutat-o să îşi care traistele cât nişte porci, pline de marafeturi, până la ieşirea din aeroport, unde o aştepta un cumnat posesor de BMW luat la mâna a noua. Înainte să ne despărţim, am făcut un schimb de numere de telefon, "pentru orice eventualitate".

Aproape că uitasem de ea, când, după trei săptămâni, m-a sunat. Voia să-l "dea la ziar" pe primarul comunei în care locuia, fiindcă îi dăduse o amendă pentru că îi lăsa pe săteni să bea în magazin, fără să aibă autorizaţie de cârciumă. În contrapartidă, ea strânsese dovezi că onorabilul edil făcuse scamatorii cu returnări de terenuri şi trecerea unora din extravilan în intravilan. I-am dat întâlnire la un băruleţ din centru, unde mai trebuia să mă văd cu nişte amici jurnalişti de la o altă publicaţie.

Când a apărut, era machiată destul de strident şi avea un mini negru, de piele, de sub care se iveau picioarele ei destul de groase. Mi-a prezentat cazul, după care a căscat gura la discuţiunile "politico-social-culturale" pe care le purtam, destul de aberant, cu prietenii mei. Estimp, a băut, ca fetele, Campari-Orange. Când au dispărut colegii de breaslă era destul de veselă. Mi-a declarat că îi place să stea cu "oameni intelectuali" şi să mai