•Sfanta Biserica este acel lacas sfant, public al crestinilor, ale carui inceputuri le avem chiar de la Mantuitorul (foisorul in care a avut Cina cea de Taina, Luca 22,11) si Sfintii Apostoli (Fapte 1,13-14; 10,9; 20,7-80, in care este preamarit Dumnezeu, savarsindu-se Sfanta Liturghie, precum si toate Tainele, slujbele, rugaciunile cultului public si in care, adunandu-se credinciosii pentru marirea lui Dumnezeu, se fac partasi de adevarurile si darurile mantuirii ce li se mijlocesc de episcopul si preotii Bisericii.
Sfanta Biserica, ca lacas de inchinare si institutie sfanta, aduce mantuirea noastra si ne uneste cu Dumnezeu, prin prezenta si lucrarea Domnului Hristos. Mantuitorul Hristos este prezent in comunitatea bisericeasca, in Biserica care este trup al sau, pentru ca se aduce jertfa in lacasurile bisericesti si se impartaseste in ele, prin Trupul si Sangele Sau, jertfite (Sf. Impartasanie) si prin harul tuturor tainelor, membrilor comunitatii din fiecare lacas.
Mantuitorul a intemeiat Biserica prin insasi jertfa Sa pe Cruce (Fapte 20.28) a Invierii din morti, si a facut-o vazuta ca o comuniune si comunitate sacramentala a oamenilor cu Dumnezeu in a cincizecea zi dupa Inviere, la Cincizecime, cand Apostolilor, investiti cu toata puterea Duhului Sfant (Fapte 2,1-4), li s-au adaugat toti cei care "simtindu-se patrunsi la inima" de puterea Duhului, la predica Apostolilor s-au convertit si s-au botezat, primind darul Sfantului Duh ca la trei mii de suflete "staruind in invatatura Apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni" (Fapte 2, 37, 38, 41, 42).
Descoperirea dumnezeiasca ne arata ca Mantuitorul este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui, cum ne invata Sf. Apostol Pavel: "... si L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate intru toti" (Efeseni 1,22-23); "Si El e