În Europa civilizată se foloseşte din ce în ce mai rar termenul incurabil. La 41 de ani, Brian Laudrup a început cel mai greu meci din viaţa sa. Depistat cu cancer limfatic, fostul internaţional danez a început deja tratamentul şi spune că va învinge boala.
Era o zi ca oricare alta la Copenhaga. Început de septembrie, un pic rece, nimic deosebit totuşi, doar vara se cam terminase. Brian Laudrup se îndrepta către sediul televiziunii TV3, acolo unde colabora în ultima vreme. Avea o întîlnire cu Schmeichel, cu Eljjaer Larssen, şi ei colaboratori, dar şi cu şefii, pentru a pune la punct strategia de abordare a noului sezon. Postul deţine, printre altele, drepturile pentru Champions League, iar FC Copenhaga tocmai ce căzuse în grupă cu Barcelona, Panathinaikos şi Rubin Kazan.
În drum, Brian se decide să se oprească pe la clinica unde îşi făcuse, cu cîteva zile în urmă, analizele. Părea ceva de rutină, în fond are 41 de ani, a fost sportiv, iar condiţia fizică şi-o menţinuse foarte bine jucînd la echipa de old-boys a celor de la Lyngby, undeva în nordul Copenhagăi. Primul semn că e ceva în neregulă l-a primit la spital. De obicei, rezultatele analizelor se ridică de la parter, de la un ghişeu special. Acum, asistenta, parcă uşor jenată, i-a spus, fără să-l privească: “Mister Laudrup, trebuie să mergeţi la etajul doi să vorbiţi cu doctorul”. Ştia cine e, evident. Toată lumea îl ştie în Danemarca pe el şi pe fratele său, Michael, care acum antrenează în Spania, pe Mallorca.
Discuţia cu medicul a fost scurtă. “Brian, nu vreau să lungim lucrurile. Analizele nu-s chiar grozave. Ţi-am descoperit un cancer limfatic. Dar avem o şansă. Sîntem într-o fază incipientă, eşti tînăr, eşti puternic, iar medicina a făcut minuni în ultimii ani. Există tratamente care au dat rezultate, însă trebuie să participi la această luptă sută la sută. Psihicul e foarte impor