Cum am ajuns cu mai mulţi demnitari în Parlament decît fotbalişti în campionat? Şi cine pe cine a învăţat traseismul?

Au făcut ce-au făcut şi-a ajuns numărul parlamentarilor mai mare decît al fotbaliştilor care au jucat în acest tur de Liga 1. E 588-466 pentru demnitari, dar situaţia poate fi remediată în această iarnă, cu vreo 5-6 africani sau italieni de Serie C aterizaţi la fiecare echipă. Seamănă campionatul cu Parlamentul?

Înainte erau 470 de “aleşi”, dar se pare că e nevoie de lot numeros pentru competiţiile europene. Păi, cum, nu votaserăm noi să fie mai puţini? Nu contează! Nu vor federalii echipe mai puţine în Liga 1? Om vedea… Sîntem în patria în care doar sărăcia ustură mai abitir decît relativitatea. Iar hotărîrile durează cît senzaţia că eşti sătul, după un ceai şi-o felie de pîine cu margarină.

După fiecare alegeri, după fiecare început de sezon în fotbal, reîntîlnim unele chipuri. Acestora le-a mai crescut o mustaţă, au mai albit, s-au îngrăşat; sînt fotbalişti care şi-au mai tras o freză şucară, s-au mai despărţit de o piţipoancă, au mai pupat între timp un tricou, un steag, un simbol. E o escadrilă parşivă de păcălitori ai fotbalului şi-ai vieţii, înfiripată meticulos şi mai constantă decît discursul poliţiştilor. Retrogradează cu o echipă, promovează în trenul ascendent al alteia sau circulă bezmetic între echipe de mijlocul clasamentului, bifînd salarii şi sezoane de compromis. “Aleşii” ies dintr-un partid, apoi se cocoşează spăşiţi în scorbura altuia, ba de dreapta, ba de stînga. Băieţi, polivalenţa e de apreciat la fotbalişti!

Între cei care votează şi parlamentari, între suporteri şi jucători, se lărgeşte de la lună la lună albia unui ocean secat, cu peşti putreziţi îmbrăcaţi în frig. Te reprezintă parlamentarul din colegiul tău aşa cum vasluienii se regăsesc în Tukura, ilfovenii din Chiajna în Bambara, iar bistriţenii î