Metodele sofisticate pentru investigarea sănătăţii sunt folosite de unii în exces, iar de alţii, deloc. Medicii au la dispoziţie astăzi o aparatură tot mai performantă, care permite depistarea maladiilor în stadii incipiente şi tratarea lor cu succes maxim.

În ţările civilizate, în care majoritatea oamenilor îşi fac un bilanţ anual al stării de sănătate, se poate ajunge la folosirea în exces a tehnicilor de diag-nostic. Consecinţele sunt diverse: expunerea organismului la doze prea mari de radiaţii, supradiagnosticare, stres şi costuri mari. Mai mult, un studiu prezentat la Întâlnirea Anuală a Chirurgilor Ortopezi din Statele Unite a arătat că 35% din radiografiile cerute de ortopezi au scopul de a acoperi medicul în caz de acuzaţie de malpraxis.

Radiografia şi tomografia, cu măsură

În România, supratestarea apare mai degrabă la persoanele bolnave, care se plimbă de la un spital la altul, repetând acelaşi set de analize. Iar pentru un pacient disciplinat, care face ceea ce-i spune medicul, efectuarea de investigaţii medicale în exces poate avea efecte devastatoare asupra psihicului: persoana în cauză se sperie sau se deprimă.

Evident, pot suferi din cauza supratestării şi cei care solicită realizarea de investigaţii din proprie iniţiativă, fără recomandarea medicului. „Efectuarea la întâmplare a investigaţiilor iradiante este periculoasă. Frecvenţa efectuării lor este legată strict de necesitate, iar aceasta este stabilită de către medicul care le solicită", atrage atenţia conf. dr. Vladimir Ene, vicepreşedintele Societăţii Române de Imagistică Medicală.

Cu alte cuvinte, trebuie cântărite avantajele, de necontestat, şi dezavantajele, urmare a acumulării efectelor razelor X asupra ţesuturilor. „Mai cu seamă radiografiile şi tomografiile sunt metodele iradiante predispuse la a fi indicate în exces", subliniază medicul Vladi