La o cercetare ceva mai atenta melodrama candidaturii lui Sorin Oprescu la primaria Capitalei se dovedeste a fi o farsa. Trebuie doar sa vedem ce anume a facut ca o instanta sa-i dea o decizie favorabila acolo unde alte doua i-o refuzasera :

“Avocatii lui Sorin Oprescu au prezentat instantei date din ultimul anuar al Institutului National de Statistica, potrivit caruia in Capitala exista 1,5 milioane de romani cu drept de vot, si, in consecinta, cele 35 de mii de semnaturi valide adunate de Sorin Oprescu sunt suficiente pentru ca acesta sa poata candida.” (Hotnews)

Pe scurt, nu s-a produs invalidarea invalidarii semnaturilor de sustinere ale dlui Oprescu; ci s-a descoperit ca cele validate de Birou ii erau indeajuns pentru a se inscrie; pentru ca Biroul calculase pornind de la un numar mult mai mare de bucuresteni cu drept de vot.

Si de aici apar doua intrebari, doua curiozitati. Prima este legata de Biroul Electoral Municipal. Pana acum ne intrebam, pe buna dreptate, ce i-a facut pe membri acestuia sa devina atat de stricti cu semnaturile necesare pentru candidatura incat sa le numere bob cu bob. Acum intrebarea e completata cu alta: cum se face ca au fost atat de rigurosi cu numaratul semnaturilor si atat de putini de lipsiti de o minima rigoare in a afla numarul de alegatori la care trebuie sa le raporteze ?! I-au calculat cu precizie dlui Oprescu cateva sute de semnaturi sub pragul de 2% – dintr-un numar de alegatori pe care l-au umflat din greseala cu cateva sute de mii! Intr-o tara normala membri BEM ar fi explicat mai intai cum de au putut sa faca o asemenea gafa, iar apoi si-ar fi dat demisia. In democratia noastra originala nu se intampla primul lucru, iar la ultimul nu se pune problema.

A doua intrebare e mai simpla, e pentru dl Oprescu insusi. Ceea ce scrie in pasajul acela, negru pe alb, este ca de fapt candid