A trecut deja o prima treime din aceasta campanie electorala si principala obsesie a tuturor este in continuare daca se organizeaza sau nu alegeri si, ulterior, daca presedintele va declansa sau nu alegeri anticipate. Situatia este caraghioasa. Dupa patru ani in care dreapta a amenintat in toate formele cu alegerile anticipate, a venit timpul sa vorbim nu de anticipate, ci de alegeri amanate. Amanate pentru ca asa vrea PRM-ul, pentru ca justitia inca nu s-a pronuntat, pentru ca motiunea PD-L va produce un haos care trebuie intretinut mai mult timp... Sunt multe motive pentru care fiecare partid ar putea sa vrea amanarea alegerilor, iar unele dintre ziare le enumera si le analizeaza. Partea caraghioasa este data de faptul ca, in timp ce se speculeaza despre amanari, presedintia, prin vocea domnului Lazaroiu (Sebastian Lazaroiu, consilier prezidential, care in Evenimentul zilei de luni evoca posibilitatea unor alegeri anticipate - n.red.), vorbeste despre cum va organiza anticipate dupa alegerile amanate. E un pic prea mult, chiar si pentru clasa politica din Romania. Daca facem un pas inapoi, tabloul mai larg tinde sa devina deja aberant.

Cauza reala a tuturor acestor declaratii si speculatii este data de un sindrom pe care il putem numi simplu drept "teama de alegeri". Stiu ca, daca ne uitam la ce spun si la cum se comporta politicienii, ei par obsedati de alegeri si ca acestea sunt singurul lucru care ii motiveaza si ii anima. Dar aceasta obsesie nu vine din dorinta reala de a veni in fata alegatorilor si de a face cu acestia un bilant, ci din teama puternica fata de singura sanctiune pe care societatea le-o poate transmite in mod real in Romania de azi. Celelalte forme de control fie nu sunt publice (si aici ajungem in zona obscura a finantarilor niciodata transparente ale activitatii politice), fie nu sunt eficiente (Justitia, Politia, Curtea de Conturi,