Mircea Popovici este, daca nu un poet mare (nu asta l-a interesat), un poet important. Unul care ar trebui revizitat cu responsabilitate. Dincolo de asta, omul e una dintre figurile luminoase ale Iasilor de azi. Ieri, pe 21 aprilie, poetul Mircea Popovici a implinit 85 de ani. "Si ce-i cu asta, draga", parca-l aud admonestindu-ma. "Trebuia sa ma faci de ris, sa afle toata lumea?". Ceea ce admir si respect la acest om este elasticitatea pe care si-o pastreaza in pofida virstei, umorul, dar si discretia. Ultima oara cind l-am intilnit, l-am complimentat ferm: "Ma bucur sa va gasesc tot"". Mi-a raspuns zimbind hitru: "He-he, dragul meu, verdele asta mai vine si de la cocleala". Da' de unde? Mircea Popovici e mult mai tinar si mai deschis decit multi dintre scriitorii pe care ii cunosc. Cu aceeasi recenta ocazie a intilnirii, l-am surprins facind poze cu telefonul mobil; stiu ca s-a obisnuit sa navigheze pe internet; e la curent cu tot ce se intimpla, citeste ziarele, revistele culturale, asculta posturi de radio etc. E, ce s-o mai lungesc, un adevarat domn, perfect ingrijit, chiar daca traieste singur, mereu curtenitor, dar si dispus sa spuna lucrurilor pe nume. Si mai mereu ma intreaba: "Auzi, dar cuconita aia cine e?". Nu stiu cum se face, ca eu nu o remarcasem... In pofida acestei predispozitii ludice, poetul este un discret. Asa a fost, inteleg, toata viata. In Iasi il vad rar, mai rar decit mi-as dori; nu il intereseaza ceea ce s-ar putea numi "viata literara". Cum Iasul cultural e impartit macar in doua tabere, care se uita chioris una la alta, e greu sa ramii impasibil. Ti se va reprosa ca "nu poti dansa cu toata lumea. Eu am patit-o. Ei bine, Mircea Popovici se situeaza natural dincolo de bine si de rau. Nu e nici cu aia, nici cu ceilalti. De aceea nu e un rasfatat al revistelor iesene. Nu e nici un client obisnuit al premiilor, care in urbea noastra se cam impa