Ieri, Agenţia Naţională de Integritate a anunţat că primarul Klaus Johannis a încălcat Legea incompatibilităţii, deci, timp de trei ani, nu poate ocupa alte funcţii în afara celor pe care le câştigă prin vot direct. Adică nu poate fi numit prim-ministru.

ANI ştia acest lucru de pe 26 noiembrie, de dinainte de al doilea tur de scrutin, dar a ales să-l facă public abia acum. Această dezvăluire, care îl vizează pe primarul Sibiului şi care confirmă o anchetă EVZ, publicată la începutul lui noiembrie, demonstrează că edificiul baroc ridicat de Geoană, Antonescu, Voiculescu etc., cu Johannis în vârful cupolei, era un biet castel de nisip, o farsă de la început până la sfârşit, bună doar să prostească alegătorii. Şi a păcălit 5 milioane de alegători.

Prezentată atunci, între cele două tururi ale prezidenţialelor, dezvăluirea ar fi spulberat îngâmfata retorică a pactului de la Timişoara.

Dar cine ar fi putut lua de bun, în acele zile, un anunţ al ANI, când şeful acestei instituţii abia făcuse dovada că este el însuşi o paiaţă, un personaj de cârpă, pe care ne-ziaristul Bogdan Chireac îl purtase pe scaunul din dreapta şoferului, ca pe-un ucenic, şcolindu- l în scatologie, trafic de influenţă şi punându-l la curent cu bârfele de pe coridoarele televiziunilor? Şi cine mai poate lua de bun, azi, actul de constatare al ANI, ţinând cont că Macovei conduce în continuare această instituţie cu nume şi practici orwelliene?

Din cauza prestaţiei celor care o conduc, ANI a fost compromisă şi a devenit atât de decredibilizată încât tot ceea ce anunţă este suspect, discutabil, contextualizabil. Interesată de imagine, de cum e percepută din exterior, ANI nu acţionează rece, instituţional, ci „se adaptează”: ţine cont de împrejurările politice, de agenda mass-media şi de alte aiuritoare sisteme de referinţă. Altfel spus, evoluează nu după c