Cantautorul şi-a înfiinţat prima trupă la doar 14 ani şi a cântat cu nume sonore din folk-ul românesc.
Despre Valentin Moldovan nu este uşor să scrii. Artistul este cel mai bine este pus în valoare dacă este lăsat să facă ceea ce ştie el să facă cel mai bine, să cânte. Vine dintr-o familie unică, după cum spune chiar el. Versurile scrise de tatăl său, care a ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani, l-au urmărit de-a lungul vieţii, împingându-l către aceleaşi „păcate”. „N-am avut scăpare şi am devenit maestru în arta de a mă exprima, prin poezie şi, mai cu seamă, prin muzică”, spune artistul.
Prima chitară, la 9 ani
La vârsta de 9 ani, a primit în dar de la o mătuşă un manual de muzică, ce avea pe copertă o vioară. L-a atras. Mai târziu, de ziua lui, dintr-un salariu de 600 de lei, tatăl său îi cumpăra prima chitară. „L-a costat o mică avere, 433 lei”, recunoaşte Vali, aşa cum îi spun pritenii. A început să ia ore de muzică la chitară şi pian. „Definitoriu pentru cariera mea artistică a fost simţul muzical moştenit, probabil, de la mătuşa Lenuţa care, la adunările de familie, nu prididea să dea viaţă cântecelor din satul natal, Agrişul de Sus”, povesteşte artistul. Fratele său, Liviu, a fost primul care s-a aplecat asupra chitarei şi tot el l-a îndemnat să nu abandoneze studiul muzical atunci când a decis să agaţe chitara în cui.
A fost descoperit la Timişoara
„Copil fiind, îmi plăcea să joc fotbal. Eram ceea ce se cheamă un bun dribleur”, povesteşte cantautorul. În scurt timp însă, a învăţat să dribleze nu cu mingea, ci cu notele muzicale. Pe meleagurile băimărene, se năştea un talent cu o valoare „de cristal”. Şi, cum niciodată geniul nu este recunoscut la el acasă, cel al lui Valentin Moldovan a fost descoperit tocmai în Timişoara, de către George Târziu, impresarul trupei Phoenix. „Am trecut prin muzica lumi
