Firească pentru demararea amplei construcţii a romanului biografic al rebrenilor – Ilderim Rebreanu, Spectre în labirintul uitării - Romanul familiei Rebreanu (Editura ZIP-MMXI, Bucureşti, 2011) în patru volume – o epicizare de tip saga, a vieţii unei familii (a „tribului”, zice autorul acestuia) de intelectuali români din Transilvania Imperiului Austro-Ungar de la finele secolului al XIX-lea, prelungit până dincoace de mijlocul celui de-al XX-lea, în România Mare deja, era prezentarea, în primul volum (De la Alfa la Omega), fie şi doar pe scurt, a rădăcinilor acesteia:„o familie de grăniceri din ţinutul Năsăudului”, despre a căror „strămoşi” se cunosc „doar puţine amănunte”.
Alfa este, de fapt, Liviu, primul născut în numeroasa familie Rebreanu, cel care se va impune în conştiinţa românilor ca unul dintre cei mai de seamă romancieri (şi nu numai) moderni, şi care se constituie aici ca un stâlp de susţinere al întregului... „clan” – fără de care dascălul Vasile, chiar autor al unei broşuri de poveşti ardeleneşti, sau mama Ludovica, vedetă într-o vreme a unei trupe de teatru de diletanţi, renumită pe Valea Someşului, ori Livia, una dintre fiice, compunând poezii delicate, ca şi Ovidiu Hulea, unul dintre ginerii dascălului din Prislop, poet şi deputat la Bucureşti, şi toţi ceilalţi, până la Tiberiu, „ultimul copil venit pe lume” în familia Rebreanu, fiind deci „Omega”, (ultimul descendent trebuie considerat, totuşi, Ilderim, nepotul de frate al lui Liviu şi autorul acestei tetralogii) ar fi rămas într-un dulce anonimat al istoriei noastre contemporane.
În primul volum, romancierul îşi conduce personajele (evident, identificabile toate în realitatea obiectivă) de la vârsta copilăriei până la aceea a maturităţii, dezvoltând în jurul acestora o amplă desfăşurare epică, evocatoare, cu detalieri de fapte şi întâmplări ce duc întreprinderea în zona unui so