Cine este, de fapt, omul care a ajuns, dupa alegerile din 4 martie, pentru a treia oara presedintele Rusiei, de aceasta data pentru un mandat nu de patru, ci de sase ani? Cartea jurnalistei Masha Gessen, “Omul fara chip”,publicata in Romania de Editura Pandora M, parte a grupului editorial Trei, si lansata cu cateva zile inainte de algerile din Rusia in alte 14 tari, compune dintr-o serie de detalii biografice inedite fetele multiple si contradictorii ale acestui “om fara chip”. Un fir rosu strabate intreaga carte: relatia lui Vladimir Putin cu banii, ingredientul de baza al oricarei puteri. Iar aceasta relatie, pe care autoarea o numeste la un moment dat pleonexie, ne trimite in zona patologiei politice.
Relatia lui Putin cu banii, singele puterii, este urmarita in mici detalii din primele pagini pana la sfarsitul cartii, oferind o cheie de lectura mai putin explorata pana azi. Este, daca vreti, una din fetele lui Putin mai putin cunoscute, care se adauga la chipul stiut. Acela de fost KGB-ist dur, castrat de orice sentimente, ajuns presedinte in 2000, evoluand de la autoritarism la tiranie, cinic si neidurator cu rivalii sai, oameni de afaceri, politicieni sau jurnalisti. Toate acestea, veti spune, le stiam citind-o pe Anna Politkovskaia, ucisa in liftul blocului unde locuia, in 2006, chiar de ziua lui Putin.
Ce nu stiam, dar aflam citind aceasta fabuloasa carte a altui jurnalist curajos? Putin sufera, in opinia autorului de pleonexie, adica de “dorinta de nestavilit de a poseda ce este de drept al altora”, ceea ce difera de cleptomanie, care se refera la dorinta patologica de a poseda obiecte lipsite de valoare. “Daca Putin sufera de acest impuls de nereprimat, asta ii poate explica personalitatea scindata: compensarea compulsiei prin crearea unei personalitati de functionar cinstit si incoruptibil”. (p 278)
Cand Boris Eltin si-a
