u Becali si Copos au citeva lucruri in comun. Diferentele apar, insa, in arta aburelii sau in arta de a te lasa aburit. George si George. Copos si Becali. Cuviosul, generosul, dar, in acelasi timp, malitiosul Gigi Becali, din Ghencea. Flegmaticul, pragmaticul si, in acelasi timp, dogmaticul Georgica din Giulesti. Cele doua super-personaje din jungla fotbalului romanesc s-au aflat, zilele trecute, in miezul atentiei publice, dansind pe acompaniamentul muzical al impresarei Ana-Maria Prodan, care - fie vorba intre noi, nu-i chiar (in)cintatoare - pe spinarea junelui Ovidiu Herea, un fotbalist care s-a trezit nitam-nisam, din anonimatul National-Progresului bancar, in mijlocul disputei dintre cei doi mari Gigei ai Ligii lui Mitica. La mijloc, spilcuitul, sclifisitul, dar in acelasi timp neimblinzitul Costi Iacov, de la FC National, incercind sa obtina cit mai multi bani din transferul unui fotbalist inca neimplinit. Ana-Maria, o fata curajoasa intrata cu capul inainte in infernul impresariatului fotbalistic, este un personaj secundar. Ovidiu, fotbalist tinar nimerit pe nepusa masa in avanscena, este si el personaj secundar, cum este si Costi, de fapt, cu toata fronda lui anti-Dragomir si cu toata dulceata servita direct pe lingurita lui Mircea Sandu. Principalii ramin George si George, naraviti mereu la flash-uri si reportofoane. Primul, un om politic ajuns o vreme pe culmi, dar intors la baza pe toboganul loteriei. Al doilea, politician rastignit etern sub eticheta de tinara speranta. Esecurile si sperantele politice palesc, insa, in fata realitatii fotbalistice. Ambii puternici, de temut si de neoprit.
Daca George Copos n-ar fi existat, probabil ca Rapidul ar fi gifiit din greu prin coada clasamentului, daca nu chiar prin liga a II-a. Rapidul, insa, poate fi ucis de atmosfera dulce-inecacios-insuportabila creata de regele cofeturilor. Copos se comporta ca un par