Manualul bunului roman A fi liberal suna inca bine pentru snobimea politica dimboviteana. Mai ales poate pentru ca liberalismul nu le spune nimic si nu-i angajeaza cu nimic. O stire de presa de acum citeva zile, in binecunoscutul stil press-fiction, in care aflam mai mereu ce lucruri uriase urmeaza sa intreprinda oamenii nostri de la putere, dar mai niciodata despre ce si cum le-au intreprins, ne aducea la cunostinta ca primul ministru al Romaniei, care urma sa faca o vizita oficiala in Marea Britanie, intentiona sa abordeze in discutiile oficiale problema accesului romanilor pe piata muncii din aceasta tara. Dl. Tariceanu era hotarit chiar sa ceara guvernului britanic eliminarea restrictiilor de aceasta natura pentru romani. Desi pare ciudat, dl. Tariceanu este prim-ministrul in exercitiu al Romaniei. Cu alte cuvinte, este platit sau macar este mandatat sa se ocupe de probleme care-i privesc pe romanii din Romania sau care-i afecteaza pe acestia. Oricum, in felul in care arata arhitectura institutionala a Romaniei actuale, primul ministru este mai mult un administrator-sef decit un reprezentant „al tuturor romanilor". Ne obisnuisem de altfel ca monopolul sufletelor sa apartina dlui Basescu, care macar este ales prin vot direct si care are ca mandat reprezentarea simbolica a „natiunii". Cum o face, este alta discutie. M-as fi asteptat de aceea ca dl. Tariceanu, in grija sa pentru binele public, sa se preocupe mai ales de cei deja plecati. Eventual, pentru a-i incuraja sa se intoarca. Dar mai ales, sa nu poata dormi noaptea de grija ca romanii care nu si-au luat inca lumea in cap sa ramina in tara lor. De ce ar fi interesat primul ministru al Romaniei de liberalizarea pietei muncii din Anglia? Ce beneficii ar aduce acest fapt tarii a carei administratie o conduce? Sa vedem macar doua: 1. ar accentua criza de forta de munca, ce ar duce la cresterea pretului acesteia, a