Probabil ca mulţi alţi economişti din această ţară, am aşteptat cu interes şi nerăbdare ce va spune de-acum legendarul domn Nouriel Roubini despre criza economică din România şi mai ales despre remediile ei. Legendar, pentru că dl Roubini este cel - s-ar putea să fi fost chiar singurul - care a anunţat criza din Occident cu vreo doi ani înainte. Meritul domniei sale este enorm în această privinţă. Că nimeni nu l-a ascultat, asta este o altă problemă! Oricum, nu problema domniei sale! Măcar în Occident, atât dincolo, cât şi dincoace de Ocean, comunitatea de specialitate şi chiar lumea politică n-au trecut pur şi simplu cu vederea faptul - cum se face din păcate pe la noi! - şi dl Roubini se bucură acum de consideraţia binemeritată.
Cum a ajuns dl Roubini, aflat în plină glorie, pe la noi, pe meleaguri româneşti, nu ştim! Probabil contra unui onorariu baban, ţinând cont de statutul actual al economistului vizionar. Este de presupus, de asemenea, că aceia care au acoperit onorariul au avut un interes. Tare mă tem că acest interes a fost acela de a avea din partea dlui Roubini un certificat că este bine ceea ce fac!
Din păcate, au obţinut acest certificat! Spunem din păcate, pentru că despre criza din România şi remediile ei dl Roubini a spus nişte supărătoare platitudini, iar, la o analiză atentă, s-a putut lesne constata că rezultau din nimic altceva decât dintr-o absolut superficială cunoaştere a cazului românesc, probabil indusă de cei care au avut interesul cu pricina. Pentru a fi şi mai explicit, dlui Roubini - care este de presupus că nu dusese dorul informării asupra cazului românesc - i s-a pus la dispoziţie o informare, de tip guvernamental sau de tip banca centrală, care oricum nu prezenta decât o latură a cazului şi din care până şi dl Roubini cu intuiţia sa nu putea să tragă decât concluziile pe care
