Criticile cu privire la evoluția negativă a economiei românești m-au făcut curios. Fără a considera că rezultatele pozitive sau negative se datorează în totalitate acordului cu creditorii internaționali, cred ca ar trebui să ne întrebăm: cum a evoluat de fapt România în perioada martie 2011-iunie 2013, timp în care ne-am aflat sub acordul de tip preventiv cu Fondul Monetar Internațional? Ce s-a întâmplat cu creșterea PIB real? Mai urmează România modelul pe datorie? Am reușit să continuăm consolidarea fiscală? A crescut credibilitatea politicilor economice guvernamentale în fața investitorilor internaționali?  Cum a evoluat necesarul brut de finanțare dar și costurile la care ne împrumutăm pentru a-l finanța? Care a fost evoluția datoriei externe? Există încă riscuri externe demne de luat în seamă?

O prezentare privind evoluția economiei se poate accesa la următorul link: Analiza evolutie acord

În concluzie avem: o recuperare graduală (veste mai puțin bună) dar cu potențial de creștere ridicat pe termen mediu (veste bună), am continuat procesul de consolidare fiscală, ieșind din procedura de deficit bugetar excesiv (veste bună), datoria publică și-a încetinit ritmul de creștere plus nevoia de finanțare brută va scădea în următorii ani (veste bună),  sporirea încrederii a redus sensibil costurile de finanțare (veste bună), există o bună acoperire a rezervei valutare în importuri (veste bună), cursul de schimb este relativ stabil (veste bună), arieratele au început să scadă (veste mai puțin bună), implementarea managementului privat este greoaie (veste mai puțin bună) iar reformele structurale încă sunt pe o pantă graduală de implementare (veste mai puțin bună).

Criticile cu privire la evoluția negativă a economiei românești m-au făcut curios. Fără a considera că rezultatele pozitive sau negative se datorează în totalitate acordului cu creditorii in