Ar fi putut sa aiba nenumarate salbe de aur. Ar fi putut sa traiasca intr-un palat fara sa stie ce inseamna grija zilei de miine. Toate acestea le-ar fi avut Lacramioara Stanescu fara sa faca nici un efort. Ea a facut insa ceea ce nici un tigan nu a facut vreodata: a renuntat la tot si a fugit de-acasa ca sa-si croiasca o alta viata. Nici salbele de aur, nici palatele si nici viata fara griji pe care i-ar fi oferit-o tatal - consilier imperial - nu au convins-o sa ramina la Zanea. Povestea Lacramioarei, care acum e acrobata de circ, este parca rupta din telenovele. "Cite nu i-am promis... Numai sa nu plece! Dar a fugit pur si simplu de-acasa... Dar macar sintem cu sufletul impacat ca n-a ajuns rau. Si stiu eu ca in sufletul ei tot tiganca ramine!", spune sigur pe el tatal fetei, Ionel Stanescu, zis Ferdinand Imperialul, unul dintre sefii tiganilor de la Zanea si presedintele Partidei Romilor Nomazi din Moldova. A preferat sa stea, mai degraba, la orfelinat decit printre tigani Ferdinand Imperialul crede ca fata lui nu s-ar fi rupt de tigani daca n-ar fi stat atit de mult printre romani. Lacramioara s-a nascut la sapte luni si pentru ca nu se devolta a stat mai mult prin spitale pentru tratament. "La un an si jumatate ne-am dus sa o luam acasa. A inceput sa plinga si sa tipe ca nu vrea sa o ia tiganii. Pina la urma am luat-o acasa. Plingea incontinuu ca nu vrea sa stea la tigani. Zicea ca nu-i a noastra. Cind am vazut ca nu o scoatem la capat cu ea am dus-o inapoi la spital. Am zis sa mai creasca si poate va intelege cind e mai mare si atunci va dori sa vina acasa. Asa a ajuns la Centrul de Plasament Budai", povesteste Ferdinand. Acesta nu a renuntat insa la ideea de a-si recupera copilul. "Ma duceam sa o vad la Budai. Cu timpul, s-a obisnuit cu mine. Cind avea noua ani am convins-o sa vina acasa la Zanea. Dar nu a stat mult. Imi spunea mereu: "Nenea, du-ma inapoi!".