l "Deschideţi, Poliţia! Unde este biroul directorului băncii? Legitimaţi-vă! Suntem aici pentru a pune în aplicare ordinul ministrului de Interne. Până vineri trebuie să semnaţi un act prin care scad dobânzile la creditele poliţiştilor şi reeşalonarea acestora pe o perioadă de zece ani!"

l O delegaţie de poliţişti-şefi cu chipiurile în mână, trimişi parcă la cerşit, aşteaptă să intre în audienţă la directorul băncii. "Ştiţi, am vrea şi noi, dacă s-ar putea găsi o soluţie. Nu sunt bani la buget, salariile au scăzut şi domnul ministru vrea să obţinem de la bancă condiţii mai bune pentru poliţiştii care au credite. Dacă se poate şi dacă nu vă supăraţi, aşteptăm răspunsul până vineri când trebuie să dăm raportul".

l Aceste două scene - extreme şi exagerat tuşate - mi-au fost inspirate de ordinul dat ieri de proaspătul uns ministru al Internelor, Traian Igaş, care şi-a însuşit şi a promovat o propunere cel puţin penibilă a şefului Poliţiei Române, Petre Tobă. Pentru că statul nu are bani şi a tăiat salariile poliţiştilor, ministrul s-a gândit cum să-şi ajute subalternii care nu mai pot să-şi plătească ratele la bănci. De aceea a dispus ca şefii inspectoratelor judeţene de poliţie să negocieze soluţii cu reprezentanţii filialelor bancare. Fiind vorba de poliţie, negocierile trebuie "aplicate în regim de urgenţă". În comunicatul Ministerului de Interne se spune chiar că "negocierile se vor purta în această săptămână, iar rezultatele vor fi transmise IGPR până vineri".

l Dispoziţia dată de ministrul de Interne, catalogată drept o măsură de sprijin a poliţiştilor, este de un penibilism greu de conceput. În primul rând pentru că ordinul lui Igaş este ordin doar pentru şefii de poliţie din judeţe. Nu însă şi pentru bănci, cărora nu poţi să le impui niciun calendar al negocierilor - "până vineri" - şi, cu atât mai mult, nu le poţi stab