Evenimentele din ultimele zile din Anglia ne pun in fata unor întrebări importante: Este proasta educaţie a tinerilor unul dintre motivele evenimentelor anarhice din Anglia, sau doar slaba natură umană? Cât de dificil, sau facil, este să măsori frustrările unei generaţii de tineri, frustrări adunate în timp, peste care s-au aşezat şi alte probleme sociale?
Cum poate fi măsurată responsabilitatea de a fi părinte? Vrând, nevrând, statul englez a creat o cultură a nemuncii, pe care englezii care muncesc o condamnă vehement şi sistematic.
Mulţi dintre tinerii care au ieşit pe străzi zilele trecute sunt minori, pentru care răspund părinţii. Iar a răspunde înseamnă a fi responsabili. Deci, cine sunt vinovaţii, părinţii sau copiii? Greu de spus. La nivelul acesta, oarecum marginal social integrat forţat, valori comune, ca drepturile omului, sunt folosite pentru a-şi justifica uneori comportamente antisociale
Dean Edgar, expat, scrie în editorialul său „Şomaj, taxe mari, tensiuni rasiale. Prostii! Majoritatea celor implicaţi în răzmeriţe sunt angajaţi sau trăiesc bine-mersi de pe urma ajutoarelor de stat" : „Ceea ce m-a consternat şi mai mult a fost faptul că anumite secţiuni ale mass-mediei şi societăţii învinuiesc poliţia şi guvernul pentru acţiunile jefuitorilor. Locuri de muncă insuficiente, taxe mari, tensiuni rasiale, etc. etc. - acestea sunt prostii!
Consider că majoritatea celor implicaţi în răzmeriţe trăiesc bine-mersi de pe urma ajutoarelor de stat, sau sunt angajaţi. La fel de şocant a fost răspunsul Ministrului de interne, Teresa May, care nu a permis folosirea tunurilor cu apă pentru eliberarea străzilor. Deci este ok să foloseşti tunuri cu apă, gloanţe de cauciuc şi gaze lacrimogene în Irlanda de Nord, dar nu în Anglia. De ce nu? Motivaţia domniei sale a fost următoarea: din cauza riscului pentru sănătate şi siguranţa cetăţenilor. A
