Foto: Victor Stroe / Jurnalul Naţional „M-am uitat la voi să vă văd figurile, doar, doar, în felul ăsta aş putea să vă văd şi inimile. Trebuie să zbori cu amândouă aripile, vertical, fără cea mai mică abatere. Pentru ceea ce a făcut Hristos pentru noi, nu e permisă nici cea mai mică abatere. Iar dacă se întâmplă, să fie fără voia noastră, să căutăm duhovnicul şi să ne dezlegăm”, spunea frecvent părintele Arsenie Papacioc, care a plecat spre Domnul cu o zi înainte de sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie.
Părintele Arsenie Papacioc, un reper pe care viaţa mi l-a scos în cale doi ani la rând, trecătoare fiind prin Dobrogea lui. Un trup slab, aproape fără umbră, dar care dăruia lumină din preaplinul sufletului său. Mă pregăteam de o nouă întâlnire, dar a fost să se înalţe mai înainte. Duhovnicul Mănăstirii „Sf. Maria” din Techirghiol a primit dezlegare să meargă la Ceruri. La 19 iulie 2011, misiunea sa pe Pământ s-a încheiat. Cel care i-a îndemnat de multe ori pe credincioşii care veneau în număr mare la mănăstirea unde se nevoia să ducă o viaţă duhovnicească de echilibru şi rugăciune a plecat departe să se roage pentru noi, oamenii. Nimeni nu moare cu adevărat dacă trăieşte în inimile celor pe care i-a lăsat în urmă, iar părintele Papacioc va trăi în sufletele noastre mereu. Ciudate şi triste zile a avut această săptămână de iulie canicular, dar lumina care rămâne în urma trecerii duhovnicului Papacioc pe pământul sfânt al Dobrogei, plin de morminte de martiri creştini, are aceeaşi blândeţe şi înţelegere precum avea şi în timpul vieţii.
Binecuvânta în chilia Sfinţiei Sale şi era atât de zâmbitor, încât părea că sufletul lui lumina de dincolo de gând. La uşa chiliei sale întotdeauna erau oameni, fiecare cu problemele şi greutăţile sale. Unii veneau doar pentru acea bincuvântare plină de har a părintelui. El voia să-i primească pe toţi, deşi nu avea voie să
