Manualul bunului roman Noi, muritorii de rind, despre care se spune ca formam de fapt Biserica, privim ca la teatru la aceasta dezlantuire de pasiuni, care ne priveste si nu ne priveste in acelasi timp. Zilele trecute, Iasul a fost invadat de afise in care se proclama suportul pentru alegerea ca patriarh a mitropolitului de Cluj, Bartolomeu Anania. Faptul a provocat rumoare printre sustinatorii celorlalti candidati si nu numai. Iar aceasta nu din cauza anuntului in sine, intrucit intentiile mitropolitului de Cluj nu mai erau demult o surprizt. De altfel, in acelasi timp, pe internet aparea o scrisoare publica semnata de „109 intelectuali" in acelasi sens. Este drept ca BOR nu este obisnuita cu aceasta forma de campanie electorala, bazata pe suport public deschis. Din acest punct de vedere, consider gestul lui Bartolomeu Anania un lucru bun. El ne anunta ca sintem in campanie electorala si ca alegerea Patriarhului ne priveste pe toti, crestini-necrestini, ortodocsi sau protestanti, practicanti sau nepracticanti etc. Biserica ortodoxa romana joaca de mult timp comedia fecioarei neprihanite: organizeaza alegeri, dar fara campanie electorala deschisa, taberele se infrunta ca pe frontul de Vest, fie si prin interpusi, dar armonia pare mai deplina ca niciodata. In acelasi timp, BOR se declara institutie publica, dar nu se supune regulilor transparentei si legitimitatii democratice, se declara nationala si populara, dar poporul n-are nici un cuvint de spus in alegerea fie macar si a unui preot de catun.
As ruga sa nu mi se dea aici ca exemplu modul de alegere a Papei. Macar ordinea papala functioneaza, vedem ca s-a acomodat satisfacator cu lumea moderna si este mult mai deschisa catre societate decit ortodoxia. Apoi, catolicismul nu a cunoscut decit periferic o experienta totalitara atit de lunga si deformanta precum comunismul. Fapt este ca, noi, muritorii de rind, de