„Societatea românească prezintă tendinţa statornică înspre o eludare a legii; înspre o sustragere de sub imperativele vieţii publice; înspre o opoziţie categorică a individului faţă de colectivitate.”

Nu, aceste rânduri nu sunt desprinse dintr-un editorial publicat într-un jurnal din România acestor zile. Ele au fost scrise şi tipărite acum 70 de ani. Autorul lor, celebrul publicist Nae Ionescu, le aducea drept argument în favoarea suprimării măsurii de până atunci prin care bacalaureaţii şi absolvenţii de şcoli secundare făceau milităria cu termen redus.

Lipsa de simţ civic al românilor era unul din argumentele cu care Nae Ionescu pleda, în articolul „T.T.R.” din Cuvântul, 4 decembrie 1926, pentru ca tinerii şcoliţi să facă armata ca şi ceilalţi. El credea că prin constrângerile sale, prin obligativitatea traiului în colectiv, puiandrul românesc se va forma ca un copac serios în plan civic.

Nu sunt singurele consideraţii ale marelui gazetar ce ar putea fi iscălite fără nici o reţinere şi azi. În 4 iunie 1929, sub titlul „Tot despre finanţe şi politică”, Nae Ionescu observa în „Cuvântul”:

„Îmbogăţiţii noştri sunt numai de cele mai rareori industriaşi. Cei mai mulţi provin astăzi din comerţ.” De absenţa unor programe limpezi, despărţind între ele partidele, se plâng toţi analiştii momentului actual. Formaţiunile noastre politice, observă autorii unei lucrări tipărite la Editura Tehnică în 1995 sub titlul „Sistemul politic românesc - un sistem entropic?”, s-au format strâmb, de sus în jos, şi nu de jos în sus, adică pornind de la ambiţiile unor lideri de a-şi avea partiduleţul lor şi nu de la aspiraţiile unui grup social:

„Aproape toate partidele din România sunt produsul efervescenţei revoluţionare, creaţii ad-hoc, bazate pe anturajul liderilor politici şi numai în mică măsură pe relaţia normală: grup social -partid politic. În fapt, procesul