O casa gata sa cada. O camera cu doua paturi. Bucataria - o masa, un aragaz si o butelie. Curtea - plina de buruieni si tot felul de gunoaie. Acesta este caminul in care locuiesc sase copii din localitatea Amarastii de Jos. Cei sase traiesc impreuna cu mama lor din ajutorul social si alocatii. Gelu C., tatal copiilor, este cioban si trece pe acasa doar de câteva ori pe an, Mihaela, de 11 ani, Ionut, de zece ani, Iuliana, de opt ani, Maria, de patru ani, Madalina, de trei ani, si Cristina, de numai sapte luni, traiesc in conditii insalubre, iar Angelica Tudor, de 28 de ani, mama lor, nu face nimic pentru a le asigura macar strictul necesar. Din contra, ea pleaca frecvent de acasa, iar responsabilitatea cresterii celor mici cade pe umerii celui mai mare dintre copii. Putinii bani pe care ii primeste de pe urma copiilor Angelica ii risipeste pe tigari fine, cafea, vopsea de par, haine si câteodata pe bautura. „Se zbârleste carnea pe mine când vad ce e acolo“ Incercarile autoritatilor, rudelor si vecinilor de a-i ajuta pe cei mici s-au izbit mereu de nepasarea femeii. „Am ajutat-o foarte mult când puteam, dar ea umbla toata ziua si nu face nimic. Acum sunt bolnava si nu pot nici macar sa mai ajung pâna acolo, dar sa mai si fac curat. Se zbârleste carnea pe mine când vad ce e acolo. E un dezastru. Tot ce pot sa mai fac e sa am grija de Mihaela si sa-i prind pe cei mici si sa le mai fac câte o baie când vin pe aici“, a explicat soacra Angelicai. Si sora femeii povesteste cum incearca sa le faca viata mai usoara copiilor, dar nu are cu cine vorbi. „Ii dau mereu din putinul pe care il avem si noi, câte un sac de faina, haine si altele, dar o pacaleste prietena aia a ei care ii manânca banii. Ultima oara i-am zis sa ia ciment ca sa repare casa, a spus ca o sa cumpere, dar peste doua zile cheltuise banii. Nu am ce sa-i mai fac“, a spus Mariana Tudor, sora Angelicai. „Copiii s