Moţiunea de cenzură pare un joc de loto pronosport, deschis oricărui rezultat: 1, X, 2. Dar dacă mă găndesc la milioanele de euro puse in joc, aş miza mai degrabă pe X, adică varianta de egalitate intre adversari, cu impărţirea banilor şi a posturilor.
In ciuda angajamentului ferm al PSD in a depune o moţiune de cenzură impotriva guvernului, sunt in continuare serioase indoieli privind acest demers politic.
Primul semn de intrebare, subliniat de unele comentarii şi declaraţii, e acela că moţiunea va fi intr-adevăr depusă. Aspectul cred insă că a fost lămurit, pentru că avem un angajament ferm al conducerii PSD reunită săptămăna trecută. Nu cred ca social-democraţii să fie atăt de inconştienţi incăt să-şi incalce propriile angajamente, luate in direct la televizor. Ar fi pentru ei un gest fatal.
Al doilea mare semn de intrebare este dacă moţiunea va trece. Nu e nici o indoială că parlamentarii PD votează pentru demiterea guvernului Tăriceanu 2. Am chiar indoieli că la votul secret al moţiunii, Hrebenciuc şi prietenii săi din partid vor vota impotriva liberalilor, alături de care se simt bine in aranjamente de tot felul. PD ar putea da, procentual, mai multe voturi pentru moţiune decăt o vor face insăşi social-democraţii. Şi asta pentru că dintr-un lider preţuit şi aplaudat in 2004, copreşedinte al defunctei Alianţe Dreptate şi Adevăr, Tăriceanu a devenit cel mai mare duşman al democraţilor. Dar nu pentru că aşa găndesc liderii, membrii şi simpatizanţii acestui partid. Ci pentru că aşa a ordonat preşedintele de drept al PD, Traian Băsescu. Dacă nu ar fi existat acest personaj distructiv, dar foarte popular, probabil PD şi PNL erau şi acum bine mersi impreună, sufocănd PSD cu măsuri liberale şi o economie performantă.
Principala problemă a democraţilor este că nu au identitate. PD inseamnă Băsescu şi atăt. Dacă
