Pictura de şevalet a lui Ioan Ponta este una de „atmosferă”, având ingredientele confesiveşi nostalgice ale traseelor existenţiale parcurse anterior.

Dacă în multe situaţii reperele biografice ale cuiva sunt aproape indiferente când se doreşte elucidarea vreunui proiect artistic, în altele acestea primesc o miză covârşitoare, chiar decisivă. Este cazul actualului expozant de la Galeria „Cupola”. Născut la Petrila, aproape de Hunedoara, în 1936, Ioan Ponta s-a iniţiat în pictură la Facultatea de Arte Plastice din capitala Moldovei (1963), frecventând apoi şi cursurile Institutului bucureştean de Arte Plastice „N. Grigorescu”. Atât mediul de formare, cât şi preocupările artistice de mai târziu îl apropie de tiparele vechii şcoli ieşene, una relativ conservatoare – au spus criticii exigenţi, favorabile îndeosebi bunului antrenament pictural şi mai puţin stridenţelor sau ereziilor de orice fel.

Cine este Ioan Ponta? Un artist generos în intenţii, un pedant „interpret” al formelor, culorilor şi sunetelor, care şi-a distribuit sensibilitatea funcţie de ispitele muzelor favorite. Ani de-a rândul, a preschimbat tăcerea atelierului cu eufonia sălilor de concert. Muzica de cor, cea de-a doua sa investiţie de talent, i-a oferit oferit numeroase bucurii personale. Înainte de toate, satisfacţia de a-şi exersa vocea, de a o pune în acord cu ritmurile, timbrul şi tonalităţile celorlalţi. I-a prilejuit, pe de altă parte, ocazii nesperate de a frecventa drumurile şi cetăţile europene. Nu este, aşadar, întâmplător că lucrările „pictorului-tenor” poartă vizibil amprenta acestei duble calificări, asumate cu distincţie şi pasiune.

Pictura de şevalet a lui Ioan Ponta este una de „atmosferă”, având ingredientele confesive şi nostalgice ale traseelor existenţiale parcurse anterior. Fiecare tablou pare decupat dintr-un jurnal de călătorie în imagini, descriind locuri şi