In ciuda slabiciunilor ei, uneori foarte vizibile, presa din Romania a devenit o putere. Putere de care se tem toti, de la vladica pina la opinca. Ar merita insa pusa in discutie intrebarea cit de mare e aceasta putere si pina unde bate ea. Libertatea presei e, la noi, un bun cistigat cu certitudine dupa revolutie, mai mult decit libertatea actului de justitiei, a actului legislativ, a diverselor comitete si comitii anticoruptie infiintate cu tenacitate, mereu si mereu, pentru linistirea celor multi, dar prosti. Libertatea asta a si fost motivul pentru care asupra presei s-au indreptat tunurile si furtunurile tuturor celor interesati sa se aleaga cu ceva din marele si dramaticul circ instalat pe intreg teritoriul patriei dupa '89: unii cu putere, altii cu avere, cei mai multi si cu putere, si cu avere. Presiunile politice grobiene asupra presei de toate felurile ei (cine nu a vazut feregeaua de pe ochii televiziunii nationale, ani si ani, pe timpul lui Iliescu?), imixtiunile grave (n-am uitat ca din redactia "Adevarului", la spartul ei, a rasuflat vestea ca un mare mahar PSD-ist avea oaresce treburi pe acolo), intoxicarile de care se pling atitia jurnalisti, si nationali, si locali, manipularile si santajurile, intimidarile si, mai nou, perchezitiile si arestarile unor ziaristi s-au tinut lant in toti anii postdecembristi. Eu cred ca asta e o dovada clara ca, in ciuda slabiciunilor ei, uneori foarte vizibile, presa din Romania a devenit o putere. Putere de care se tem toti, de la vladica pina la opinca. Ar merita insa pusa in discutie intrebarea cit de mare e aceasta putere si pina unde bate ea. Intr-o tara cu o democratie care functioneaza de- adevaratelea, unde o simpla sesizare in mass- media a unei ilegalitati sau a unui abuz e urmata de un raspuns prompt din partea Justitiei sau a altor organisme, puterea presei devine reala si e cuantificabila. Intr-un climat l