Culesul viilor este în toi, iar oamenii sunt mulţumiţi că recolta bogată nu-i lasă la iarnă să ducă dorul vinului de butuc.
Vremea bună, chiar foarte caldă pentru această perioadă, a dat şi ea o mână de ajutor. Strugurii sunt tocmai buni pentru a fi transformaţi în must şi vin. Copţi şi parfumaţi stau frumos înşiraţi în bătaia soarelui.
La cei 73 de ani, Ion Gheorghe, nea Nelu cum îl strigă apropiaţii, spune că de multă vreme via n-a mai rodit ca la carte. „Ca să-ţi iasă vinul bun e important şi soiul viţei, dar şi condiţiile de coacere. Când e cald, bobul creşte, devine zemos şi capătă o aromă deosebită“, spune pensionarul în timp ce umple găleata cu ciorchini numai buni de pus la expoziţie.
Reţetă din bătrâni
Chiar dacă suntem în secolul vitezei, iar treaba nu se mai face ca odinioară, nea Nelu respectă întocmai reţeta pe care o ştie din bătrâni. „Eu ţin cont şi la cules, dar şi la zdrobire de mai multe lucruri. Am grijă să nu pice în must nicio coajă şi trec boabele, care n-au niciun cusur, printr-o sită. După 48 de ore pun în butoi zeama pentru a nu fermenta prea mult ca să degaje toxicitate. Mun ceşti puţin, dacă vrei vin de calitate “, adăugă pensionarul.
Păstrat câteva decenii
După ce licoarea se lasă la odihnit vreo 40 de zile, neapărat într-un butoi de lemn sau damigeană, se mută în alte recipiente. „Se trage de pe drojdie, aşa se spune popular. Acest lucru ajută la limpezirea vinului, dar şi la reglarea tăriei pe care o capătă. Lichidul rubiniu şi cu parfum îmbătător poate fi păstrat cu succes şi câteva decenii, cu condiţia ca sticlele să fie smolite şi puse în beci. Şi să n-ai prea mulţi musafiri iarna...“, spune, zâmbind, nea Nelu.
În ajunul Crăciunului, la tăiatul porcului, e musai să pui pe masă vinul de butuc. De când se ştie, pensionarul mărturiseşte că n-a existat an în care să nu
