In urma cu vreo trei saptamini, inainte de a ma lichefia complet si, evident, de a-mi pierde si ultimul dram de humor, o veche si buna prietena m-a invitat la Gura Humorului, ca sa ma reabilitez termic. Cum casa dumneaei, parinteasca si batrineasca, este intr-o perpetua reparatie, mi-au oferit gazduire fratele ei si cumnata, care tocmai si-au incropit o pensiune. Sint vecini, despartiti doar de un urias hambar preistoric, asa incit nu vor fi probleme de aprovizionare si de comunicare pentru un atit de important oaspete de la Iasi. Eu, adica. Vila e situata la poale de obcina si de padure, chiar prin coasta casei curge un piriuas si urca un drumeag care se pierde printre cetini. Ce mi-as putea dori mai mult? In aer sint vreo 28 ° la umbra iar in camera - 22-23, temperatura ideala la care Marquez isi scria capodoperele. Avind rau de caldura, ca si de frig, trebuia sa ma nasc in Columbia, dar s-a intimplat sa apar pe lume intr-un sat de pe valea Jijiei si sa traiesc intr-un oras unde deseori vara / iarna sint cele mai mari / scazute temperaturi din patrie. Dar, vorba ceea: nu le putem avea pe toate. Cu stapinii casei - Relu si Florica - ma vad (si ne salutam) la prima ora a diminetii, cind eu imi sorb cafeaua in veranda si apoi seara, pe la 6-7, cind se intorc de la munca. Peste zi, Relu mai apare si dispare de citeva ori, cu microbuzul "de serviciu", de la volanul caruia trece, dupa necesitati, la volanul unui tractor cu remorca, atelaj antediluvian, cu care cara pamint sau aduce busteni din padure. Intr-o singura seara (din 8!) reusim a sta la un pahar de vorba. Ii intreb in citi ani si-au ridicat vila - cunoscind miraculoasa viteza de edificare a atitor imbogatiti peste noaptea revolutionara - si imi raspund la unison: "Intr-o viata!" Adica in peste 20 de ani! In casa exista tot confortul si toate dotarile, pentru oaspeti chiar mai pretentiosi ca mine; mai au de pava