Un autoturism de teren, odinioară elegant şi, mai ales, puternic se prezintă acum ca o grămadă diformă de metal răsucit, cioburi de parbriz, geam şi lunetă, roţi dezarticulate, fâşii de material textile şi, cel mai cumplit, sânge, mult sânge. Corpurile ocupanţilor au umplut autospeciala serviciului de prosectură.
Cinci tineri cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani au murit în teribila încleştare dată de ieşirea din limitele benzii proprii şi ocuparea sensului opus, loc unde, inevitabil, bolidul scăpat de sub control a întâlnit un alt vehicul care circula regulamentar.
Accidentul s-a finalizat cu decesul celor cinci şi rănirea altor trei personae aflate din maşina lovită. Modelul accidentogen nu solicita prea multe căutări. Autoturismul de teren a derapat şi, la viteza dezvoltată a izbit năpraznic maşina care circula din sens opus. O nouă şi regretabilă eroare, din neştiinţă, grabă, prostie, insolenţă, trufie tinerească, incultură rutieră - toate ori numai una din aceste cauze au dus la acest deznodământ tragic.
Aşadar, un nou cenotaf spre amintire peste timp despre drama celor cinci! Stai, priveşti, cugeţi, te gândeşti la imensa durere încercată de părinţii celor cinci, de logodnicile sau iubitele ori soţiile unora dintre ei, de prietenii, cunoscuţii acestora. Primul gând ce mă încearcă, ca o deformare profesională evident, este următorul: oare nici unul dintre ei, sigur pe primul loc fiind driverul, nu au avut o discuţie despre accidental datorat vitezei neadaptate la condiţiile concrete de drum?
În preocupările grupului nu au fost şi schimburile de opinii referitoare la ravagiile vitezei? Oare nimeni, niciodată nu a adus în discuţie accidental catastrofal datorat vitezei nebuneşti? Au refuzat analiza, au închis brutal discuţia, nu le-a convenit subiectul, au refuzat sfatul bun de natură a-i proteja de nenorocirea care-i păştea totuşi?
