Mă întreb dacă subiectul „coaching" (antrenament - n.r.) pentru performanţă este unul prea solicitat. Dacă în ultimii trei-patru ani, la noi s-a bătut prea mult moneda pe subiect, de la mijlocul anilor '70*, s-a dovedit că, practic, indivizii obţin performanţe mai bune dacă sunt sustinuţi, urmăriţi în atingerea obiectivelor de către persoane specializate. Acest lucru este valabil atât în sport, ca tradiţie, cât şi în companii sau organizaţii de diverse tipuri. Astfel, ne stabilim propriile noastre obiective şi le urmărim până la realizare cu suportul „coachilor" (antrenorilor - n.r.), de formare traineri, formatori, psihologi sau având alte specializări, cu experienţă în lucrul cu oamenii.
Organizaţiile, la rândul lor, au propriile lor obiective. Ele îşi propun ca indivizii să adere la aceste obiective. Pentru aceasta, se dezvoltă programe de „coaching" în organizaţii, cu resurse interne sau cu consultanţi externi. Succesul programelor este garantat atunci când interesele, nevoile indivizilor sunt apropiate de interesele organizaţiilor în care lucrează aceştia. „Coaching-ul" pentru performanţă este un exerciţiu practicat astăzi pe scară largă, în mult mai multe organizaţii.
El ajută atât compania, cât şi indivizii să atingă nivele înalte de performanţă şi să îşi atingă obiectivele. Bene¬ficiile în urma unui proces de coaching pot fi măsurate la nivel de individ. În companii, de regulă, există un proces de măsurare a performanţei, care poate avea loc o dată la şase luni. Practic, la un astfel de exerciţiu, sunt stabilite pentru angajat obiective individuale, care să reflecte cantitativ şi calitativ activitatea sa. Pe parcursul celor şase luni , până la o nouă evaluare, angajatul împreună cu managerul său urmăreşte aceste obiective îndeaproape.
Programele de coaching pentru angajaţi pot „îmbrăca" forma unor cursuri de pregătire pentru manageri. Aceş
